„Ține-ți fața întotdeauna în soare, iar umbrele vor rămâne în urma ta.”

Nu scriu aici cu gândul de a salva omenirea, nu citesc nici pentru a găsi soluții la probleme complexe, ci de a mă salva pe mine însămi și de a mă aduce pe mine înapoi la mine, cine altcineva ar putea să o facă…

În toate învățăturile antice, prima cerință la începutul drumului către eliberare a fost: „cunoaște-te pe tine însuți/ însăți”. Omul nu poate fi liber dacă nu înțelege cum funcționează mintea lui și fără această cunoaștere de sine rămâne un obiect influențat de forțele exterioare  care acționează asupra lui. „Ignoranța față de sine este cauza sclaviei interioare”. Uneori ne asemănam cu niște păsări în colivie și nu avem idee despre vastitatea spațiului de afara. Credințele limitative și certitudinile eronate ne împiedică să realizăm că suntem unici, valoroși, capabili, pentru că „mintea este propriul ei loc și în ea însăși poate face rai din iad și iad din rai”.

Bucuria se afla in cele mai obișnuite momente ale vieții. Dacă alergam după lucruri neobișnuite, ieșite din comun, riscam sa nu o trăim. B . Brown scrie ca exista o cultura a nemulțumirii care ne induce teama ca trăim o viața obișnuita, dar persoanele care au suferit pierderi semnificative spun ca ceea ce le lipsește cel mai mult sunt aceste momente obișnuite ale vieții, pentru ca lucrurile cele mai de preț sunt familiile noastre, sănătatea noastră și a celor dragi, prezenta celor dragi.
Trebuie sa fim recunoscători și bucuroși pentru ce ne oferă viața. Sa nu ne cerem scuze pentru ce avem! Sa ne gândim cu recunoștință la sănătatea părinților noștri si a persoanelor noastre dragi. “Atunci când prețuiești ceea ce ai, prețuiești, in același timp, ceea ce ai pierdut.” De fiecare data când ne bucurăm din plin de un eveniment din viețile noastre, cultivam speranța și bucuria devine parte din noi. Nu trebuie sa ne sabotam momentele de bucurie cu frici, chiar dacă uneori bucuria ne face sa ne simțim vulnerabili, ea ne face mai puternici in același timp.