1. Ce înseamnă o relație sănătoasă.

O relație sănătoasă presupune să ai un mediu în care să poți spune:

• Pot să fiu eu însumi
• Poți fi tu însăți
• Putem fi noi înșine împreună
• Pot evolua
• Poți evolua
• Putem evolua împreună

O relație sănătoasă presupune intimitate, dai și primești, există validare, există înțelegere și prețuire pe plan emoțional, fizic și intelectual.

O relație sănătoasă generează un mediu în care partenerii se încurajează și cresc împreună.

O relație sănătoasă nu presupune sa simțiți la fel in privința tuturor lucrurilor, nu trebuie sa gândiți la fel si nu este o lupta de putere. Relațiile sănătoase fac o persoana mai bună decât este, fără să o acapareze.

O relație sănătoasă presupune ca persoana care te iubește, te cunoaște deja cu toate părțile tale si îi pasă de tine. Frica de abandon te poate face sa ajungi să idealizezi relația și rolul tău în cadrul ei. Încerci să te protejezi de abandon, încercând să fii perfect și folositor pentru nevoile celor din jur, dar perfecțiunea nu există și pierzi din vedere problemele reale.

„Adulții care și-au văzut multe din nevoile lor satisfăcute în căminul părintesc sunt capabili să permită ca implicarea lor în relație să se producă treptat. Investiția de suflet trebuie să se facă lent, în paralel cu creșterea încrederii în partener.” (Woititz, J.G., 2018, p.41) În schimb adulții care provin din familii disfuncționale intră în relații cu tot sufletul lor si cu toate resursele.

În conflictele care apar în cuplu trebuie să ținem cont că fiecare om reacționează în funcție de trecutul personal și un conflict nu înseamnă că unul pierde și altul câștigă. Este necesar să ne respectăm unul pe altul, chiar dacă nu vedem lumea cu aceeași ochi. „Putem să ne supărăm unul pe celălalt și cu toate astea, să ne iubim în continuare.”(Woititz, J.G., 2018,p.50)

Încrederea în relație înseamnă ca tu iți vei arata sincer sentimentele și că partenerul tău nu va abuza de ele. Încrederea însemnă sinceritate, înseamnă ca partenerii nu se vor răni cu intenție, înseamnă promisiunea că nu va exista abuz fizic. Abuzul fizic nu e scuzabil în nicio situație și un astfel de tratament nu este negociabil.

Încrederea înseamnă libertatea de a fi tu însăți , fără să fii judecat de parteneră.

Încrederea aduce stabilitate, aduce siguranță.

Relațiile sănătoase implică așteptări și un angajament reciproc de a le satisface. Tu trebuie să îi spui partenerului tău ce îți dorești. „Multe persoane își doresc ca partenerul să le ghicească dorințele. Aceasta e o mentalitate cu care ai crescut și care vine din fricile tale și din îndoiala că meriți ceva. Cum s-ar spune, daca îți anticipează dorințele fără ca tu să ceri ceva, atunci s-a terminat cu suferința…”(Woititz, J.G., 2018)

Într-o relație care evoluează în sens pozitiv trebuie să-ti permiți să devii vulnerabil și asta presupune și să ai așteptări realiste din partea celuilalt. Așteptările ambilor parteneri trebuie discutate și trebuie exprimate pentru a avea o relație sănătoasă. Vulnerabilitatea înseamnă să ai un curaj fără limite, să îndrăznești să te lași văzut de partener așa cum ești. Vulnerabilitatea înseamnă putere, înseamnă să te implici cu toată ființa ta în ceea ce faci, în relația ta ca să parte de o gândire altfel și de a simți diferit.

În relațiile sănătoase de cuplu nu predomina lupta de putere, există o responsabilitate comună, se dă și se primește. Noi avem puterea de a ne schimba doar propria viață. „E normal să preiei controlul asupra anumitor situații, prin acceptare și decizie conștientă. Există și situații în care trebuie să împarți controlul cu altcineva. Plus acele situații când…trebuie să renunți la control.” (Woititz, J.G., 2018)

Un lucru interesant este faptul că adulții proveniți din familii disfuncționale sunt deosebit de loiali si își manifestă loialitatea în toate relațiile lor. Au tendința de a-și duce loialitatea la extrem și rămân în relație chiar și când aceasta devine distructivă pentru ei. Loialitatea extremă are legătură și cu dorința de a nu simți de a nu resimți durerea pierderii, dar durerea și suferința fac parte din procesul maturizării noastre.

„Înainte de orice ai datoria să fii loial față de tine însuți. Loialitatea față de sine e cea care trebuie să te însoțească mereu.” (Woititz, J.G., 2018, p.70-73)

Validarea emoțiilor în relație

O relație sănătoasă presupune ca partenerii sa-si valideze emoțiile – „nu neapărat comportamentele, ci emoțiile.” În copilărie începem să avem dubii legate de emoțiile noastre daca in familie ni se spune ca „nu așa te simți cu adevărat” sau „nu e ok sa te simți așa”. Avem nevoie de validarea sentimentelor: „Înțeleg ca te simți așa. E firesc. Poate ai vrea sa analizezi situația sau sa te simți altfel. Eu vad lucrurile diferit, dar pot sa accept orice sentiment ai avea tu. Si e bine pentru relația noastră ca tu sa-mi dai de știre cum te simți. Asemenea mărturisiri ne apropie.” (Woititz, J.G., 2018, p.74)

Validarea este cheia de a traversa o criză și nu înseamnă ca trebuie sa fii de acord, ci presupune sa arăți respect față de asemănările și deosebirile dintre voi doi. Validarea face comunicarea constructivă.

Ca să clădești o relație sănătoasă trebuie sa te asiguri ca si tu si partenerul sunteți implicați în aceeași relație si ar fi util sa analizați subiecte precum finanțele, modul de creștere al viitorilor copii, unde vă situați din punct de vedere spiritual, apropierea de familia extinsă, responsabilitățile cotidiene etc..

Neînțelegeri care apar într-o relație si o fac nesănătoasă:

1. Gelozia – când simți ca nu ai valoare ai impresia ca oricine e mai bun decât tine, persoanele geloase se tem sa nu fie descoperite, au impresia ca partenerul va gasi pe oricine mai interesant, mai dezirabil decât ei.
2. Sinele fragil – persoanele care cresc in familii disfuncționale, în care nu sunt încurajate să-și exprime emoțiile, gândurile, ideile pot ajunge să aibă „un simt al sinelui foarte iluzoriu”. Atunci când se atașează de cineva, uita complet de ei si se gândesc doar la partener. Sunt necesare discuții despre ce se petrece in mod real in mintea fiecăruia.
3. Nerespectarea limitelor – dacă o persoană a crescut într-o familie disfuncționala în care granițele erau încălcate, va fi dificil sa realizeze când și cât e cazul să ofere și se va considera responsabilă de relație, de fiecare moft și dorință a partenerului.
4. Neînțelegeri din cauza anxietății – tendința de a întârzia sau de a ajunge prea devreme încalcă limitele personale.
5. Comportamentul obsesiv- compulsiv în relație – predispoziție care vine din copilărie când persoana a învățat ca daca nu face o treaba, rămâne nefăcuta sau daca o face altcineva, o face de mântuiala. Astfel unul dintre parteneri ajunge sa se simtă incompetent.

Neînțelegeri mai apar si din cauza inflexibilității, din cauza că nu ne exprimăm sentimentele sau din cauza unei independente extreme, care provine din teama de a nu fi dezamăgit.

Când într-un cuplu apar probleme e important ca fiecare sa își exprime sentimentele într-o maniera non-defensiva. Amândoi parteneri trebuie sa coopereze si pe măsura ce își împărtășesc experiențele de viață devin mai apropiați.

O relație care nu a funcționat nu este timp pierdut și nici un eșec. „Să înțelegi că nu merge e la fel de important ca orice alta reușita.” Noi avem de învățat din toate relațiile, din toate legăturile. „Învățăturile sunt cele care contează, procesul devenirii contează, evoluția pe care o înregistrezi ca urmare a experienței trăite.” Când crezi că fiecare experiența își are sensul și rostul ei, atunci tu reușești să înveți lecțiile și să extragi tot ce e mai bun dintr-o relație.

Să nu uităm că normalul într-o relație înseamnă un comportament care e rezonabil și confortabil pentru partenerii de cuplu. Normalitatea presupune comunicare și discuții despre lucrurile care va fac plăcere si discuții și remedierea comportamentelor care provoacă neplăceri.

Dacă ne bazăm propria valoare pe evaluarea partenerului, nu mai suntem implicați într-o relație matură și lăsăm ca partenerul să dețină ascendentul pe care doar un părinte îl are asupra copilului mic. Ce e parte dintr-o relație sănătoasă este dorința ca partenerul să ne ofere confirmări și să ne recunoască abilitățile. Asta ne ajuta și pe noi să ne apreciem și mai mult. Dar înainte de toate noi trebuie să asimilăm convingerea că suntem ființe minunate, indiferent de partener. Relațiile nu sunt drumuri cu sens unic, ele presupun că dai și iei, în același timp.

Te pierzi într-o relație atunci când validarea partenerului este obiectivul tău suprem, daca ai nevoie de validare ca să te simți bine, înseamnă că ești ușor de manipulat. Noi trebuie să căutăm propria noastră încredințare.

• Woititz, G.,J., (2019). Intimitate zbuciumată, București, Editura Pagina de Psihologie