Emoțiile influențează cognițiile și individul are posibilitatea de a lucra direct cu emoția ca să o schimbe, astfel își schimba gândurile si comportamentul, acțiunile. TCE/ EFT încurajează clienții să își înțeleagă emoțiile, să le acorde atenție, să le exprime corespunzător, să le accepte, să le regleze și să le diferențieze.  Este încurajată focalizarea asupra experienței emoționale trăite în terapie și explorarea acesteia, lucrându-se și cu dorințele temute și renegate. Terapia ajută clienții sa proceseze emoția, prin depășirea emoțiilor secundare, simptomatice, pentru a ajunge la emoțiile primare, fundamental vulnerabile și a dezvolta noi narațiuni bazate pe emoții. Spinoza spunea ca o emoție pasivă, încetează a mai fi pasivă imediat ce individul își formează o idee clară și distinctă despre ea. TCE alătură cogniția emoției, pentru a ajuta oamenii sa dezvolte un sentiment de control în relația cu emoțiile lor. Abordarea a luat naștere din combinarea formarii de bază a autorului în terapie experiențială centrată pe client și terapie gestalt, cu formarea în terapiile sistemice.

În TCE, „emoțiile sunt o formă adaptativă a procesării informației și a pregătirii pentru acțiune, care orientează indivizii către mediul în care trăiesc  și le promovează supraviețuirea și bunăstarea.” 

Emoțiile sunt legături ale corpului cu nevoile noastre esențiale. „În esență emoțiile ne organizează să reacționăm adaptativ și ne spun dacă lucrurile merg în direcția dorită de noi.  Emoțiile iau naștere ca evaluări ale unui obiect sau eveniment în legătură cu preocupările unui individ. Ele sunt influențate de nevoile actuale, scopurile, interesele și valorile persoanei evaluatoare. Când sunt activate emoțiile oferă tendințe de bază către acțiune. Evaluarea este rapidă, automată, realizată de către creier. O premisă majoră este aceea ca „emoția este un fapt fundamental al experienței umane, esențial în construirea sinelui și un determinant cheie al autoorganizării.” (Greenberg, Pg.180)

În TCE sunt importante două niveluri fundamentale ale generării emoției. Nivelul experiențial– al procesării, implică procesele automate care produc reacțiile emoționale primare în urma evaluărilor perceptuale automate. generarea automată a emoției

Nivelul conceptual al procesării, este un nivel narativ conștient al procesării care oferă sens experienței. -înțelegerea narativ- reflexivă a experienței de către sistemul conceptual. TCE lucrează cu aceste două sisteme și cu interacțiunea lor. Una dintre caracteristicile umane este abilitatea de a ne autoevalua dorințele, sentimentele și nevoile. În evaluarea autoreflexiva, mai puternică decât evaluarea emoției „este bine sau rău pentru mine”, există și o judecată a valorii emoției și a dorinței care o însoțește. Reflecția atentă – unde gândurile conștiente joacă un rol esențial – asupra indiciilor afective este o parte esențială a TCE. 

Schemele emoționale reprezintă structuri care se afla la baza sistemului de reacții emoționale adulte. Ele sunt reprezentări interne ale experienței pe care noi o trăim. Emoțiile pot deveni dezadaptative în urma unor serii de experiențe negative de viață, astfel generează reacții dezadaptative la situațiile actuale. Ele „sunt sursa multor disfuncționalități și țintele schimbării în TCE.” (pg.187, Greenberg). Programele de reacții emoționale sunt deschise la învățare, emoțiile fiind un sistem de procesare adaptativ și flexibil și cu toate acestea, sistemul ar putea deveni dezadaptativ prin intermediul formării amintirilor schematice emoționale ale experiențelor negative. Dacă emoțiile nu sunt calmate sau înțelese și daca nu se oferă siguranță sau validare sentimentelor, emoțiile se dezvoltă în amintiri schematice emoționale dureroase. Amintirile schematice emoționale sunt activate de indicii relevante pentru emoția în jurul căreia au fost formate. 

În TCE, schemele dezadaptative sunt activate pentru a fi deschise spre noi experiențe emoționale. Schemele emoționale nu sunt conștiente, dar emoțiile pe care le generează pot deveni conștiente. Prima reacție activată automat este una emoțională chiar dacă se procesează frica, tristețea sau furia. Convingerile și tiparele relaționale apar ulterior. 

Experiența subiectivă. Terapeuții încurajează clienții să fie atenți la sentimentele lor, să le exploreze și să le găsească semnificația, să țină cont de faptul că în lucrul cu emoția este importantă noțiunea de complexitate. Schemele emoționale sunt sursa experienței și sursa suferinței și ele trebuie să fie activate în terapie pentru a fi schimbate. 

Disfuncționalitatea este lipsa abilității de adaptare creativă la situații și de producere a unor reacții, experiențe, narațiuni diferite. Emoția este considerată disfuncțională când ne oferă puține informații. Disfuncționalitatea apare când reacțiile sunt nepotrivite situației, reacțiile emoționale nu pot fi monitorizate și reglate, nici nu sunt comunicate eficient. Gândirea ruminativă, repetitivă are legatură cu disfuncționalitatea și este un mecanism care stă la baza tulburărilor. TCE vede ruminația ca pe un simptom al protejării împotriva emoțiilor dureroase sau o evitare a lor și o încercare de a le gestiona. Tratamentul implică ajutarea clienților să-și descrie concret sentimentele și să-și separe nemulțumirile de sentimentele lor de furie și tristețe. După ce sunt acceptate si exprimate, sentimentele de bază trebuie procesate conform principiilor TCE de schimbare emoțională. 

1.         Lipsa de conștientizare a emoției – inabilitatea de a simboliza o experiență, simțită la nivel corporal, de tristețe sau frică, ce rezultă din evitarea sau negarea experienței primare.

2.         Reacții emoționale dezadaptative – reacții generate de schemele emoționale formate din emoția neprocesată ( frica de respingere, rușinea din cauza umilirii), ele rezultă frecvent din interacțiunea cu persoanele care ne-au îngrijit în primii ani de viată.

3.         Dereglarea emoției – implică reglarea insuficientă sau exagerată a emoției.

4.         Probleme ale construcției narative și în crearea de semnificație – inabilitatea indivizilor de a-și înțelege experiența și de a dezvolta discursuri narative despre sine, alții și lume.

Obiectivul terapiei centrate pe emoție este dezvoltarea sinelui. Sinele este un proces temporal care se desfășoară în prezent și în interacțiune cu mediul. Autodezvoltarea presupune o schimbare apărută în modul de funcționare, de exemplu persoana trece de la autocritică la autoacceptare. Schimbarea de ordin prim apare când parametrii sistemului se schimbă, dar structura sistemului nu se modifica. Nu modifică o problemă, dar ajută persoana să se confrunte mai bine cu problema. Dacă ai probleme cu furia, poți învăța abilitați de gestionare a furiei, îți poți antrena asertivitatea dacă întâmpini probleme în a fi asertiv. Clientul poate fi antrenat să fie atent la respirație, să numere invers de la 50, pentru gestionarea imediată a problemei. Abilitățile sporite de reglare a emoției fac parte din schimbările de ordin prim. Schimbările de ordin secund presupun o schimbare calitativă și discontinuă a sistemului. Aici problema dispare deoarece este implicată transformarea. O persoană furioasă își abordează rușinea care cauzează furia, iar când sentimentul primar este schimbat, ea nu mai este furioasa, deoarece prin stadiul nou de învățare și dezvoltare trece de la furie la un sentiment al valorii proprii. 

În terapia centrată pe emoție „tratamentul nu implică modificarea directă a simptomului, cum ar fi reantrenarea psihoeducațională a atenției; ci ajută clientul să reexperimenteze sentimentele care stau la baza simptomului și să le transforme cu o nouă experiență.” (Greenberg, pg.200) Reglarea afectului și crearea de semnificație sunt procese primare care stau la baza motivației supraviețuirii. În terapie, accesarea nevoii de atașament din copilărie de un părinte distant nu duce la întărirea nevoilor sau emoțiilor de tristețe sau frică, ci la reducerea lor. În momentul în care se empatizează cu nevoile, tristețea și frica sunt alinate prin acordajul terapeutului, iar nevoie de siguranță neîmplinită este satisfăcută în terapie, se transformă prin această experiență emoțională corectoare. Experiența rezolvării și validarea nevoii în prezent duce la așteptări pozitive și mai puțină anxietate pe viitor în ceea ce privește satisfacerea nevoii. TCE accesează emoțiile și dă sens motivațiilor și tendințelor către acțiune din cadrul acestora (nu analizează conținutul vieții și interacțiunii clienților pentru a caută tipare sau explicații de ce clientul face sau nu face anumite lucruri). 

Schimbarea emoțională. Terapeuții ajută oamenii să-și trăiască emoțiile în prezent și să le înțeleagă. Cu toate acestea, nu înțelegerea sau conștientizarea sunt esențiale pentru schimbare, ci experimentarea și exprimarea de noi emoții pentru schimbarea celor vechi aduc cu ele schimbarea corporală esențială pentru reconectarea la un nivel experiențial. Există patru direcții care ghidează tratamentele TCE: evaluarea emoției, principiile schimbării emoționale, formularea cazului și intervenția ghidata de indicatori. Evaluarea emoției implică diferențierea între emoția primara și secundară și distincția între emoția adaptativă și dezadaptativă. 

Emoțiile primare sunt reacțiile imediate, reflexe la situații precum tristețea la pierdere, frica în fața amenințărilor. „Emoțiile secundare sunt reacții la alte reacții emoționale anterioare, spre exemplu disperarea care acoperă rușinea de a nu fi suficient de bun; furie care acoperă rușinea de a-și fi pierdut stima de sine.” (Greenberg, pg.207) Terapeutul trebuie să recunoască emoția secundară și apoi să ghideze clientul spre emoția primară unde este vulnerabilitatea. 

Emoțiile adaptative primare sunt emoții automate în care evaluarea implicită, exprimarea emoțională verbală sau nonverbală, tendința spre acțiune și gradul de reglare emoțională se potrivesc cu situația stimul-răspuns. Reacțiile emoționale dezadaptative primare sunt prima reacție automata a unui individ la o situație (reacții supra învățate bazate pe experiențele anterioare). 

Principiile schimbării emoționale. Șase principii legate de lucrul cu emoțiile: conștientizarea emoției, exprimarea emoției, reglarea, reflectarea: interpretarea narativă a experienței individuale și transformarea cu două principii: anularea unei emoții printr-o altă emoție și experiența emoțională corectoare. Primele trei sunt in slujba utilizării emoției, iar reglarea și cele doua principii ale transformării sunt pentru dezvoltarea emoțională. 

Conștientizarea emoției. Când oamenii cunosc sentimentele pe care le au, se reconectează cu nevoile lor și sunt motivați sa le împlinească. Conștientizarea emoțională sporită este terapeutică în multe moduri și implică o conștientizare a experimentării sentimentului. Doar o data cu simțirea emoției, articularea ei în limbaj devine o parte importanta a conștientizării ei. Numirea unui sentiment în cuvinte ajuta la scăderea excitației amigdalei. Clientul este ajutat sa-si abordeze, accepte si simbolizeze emoțiile, primul pas fiind acceptarea experienței emoționale și  nu evitarea ei, astfel terapeutul poate ajuta la îmbunătățirea adaptării. Exprimarea emoție în terapie nu implică descărcarea emoției secundare, ci învingerea evitării experiențelor puternice anterior restricționate. (Greenberg, pg 211) 

Reglarea emoției este asigurată și printr-un mediu sigur, liniștitor, empatic asigurat de terapeut. Apoi se învață reglarea emoției și tolerarea distresului; se identifică declanșatorii, se evită, se identifică și se etichetează emoțiile, se permit și se tolerează emoțiile, se sporesc emoțiile pozitive, se reduce vulnerabilitatea la emoțiile negative (autoliniștirea, respirația diafragmatica, relaxarea și distragerea. Capacitatea de reglare a respirației, de observare a propriilor emoții si de permitere ca emoțiile să vină și să plece sunt procese importante de susținere a reglării distresului emoțional. Reflectarea ne ajută să aducem noi sensuri și să dezvoltam noi narațiuni pentru explicarea unei experiențe. Transformarea este o modalitate de a gestiona emoția dezadaptativă, nu prin reglare, ci prin transformare prin alte emoții (schimbarea emoției cu alta emoție, experiența emoțională corectoare, accesarea de emoții noi). 

Accesarea de emoții noi. Explorarea empatică este o reacție focalizată pe diferențierea acelei emoții care „reprezintă vârful de lance al experienței clientului- aceea care este cea mai vie sau emoționanta sau implicată- pentru a o ajuta sa se desfășoare”. Supoziția empatica, înseamnă mai mult decât explorare, este o bănuială pe care terapeutul o oferă fără ca aceasta să presupună ca bănuiala este corectă. (Greenberg, pg. 220)