În toate învățăturile antice, prima cerință la începutul drumului către eliberare a fost: „cunoaște-te pe tine însuți/ însăți”. Omul nu poate fi liber dacă nu înțelege cum funcționează mintea lui și fără această cunoaștere de sine rămâne un obiect influențat de forțele exterioare care acționează asupra lui. „Ignoranța față de sine este cauza sclaviei interioare”. Uneori ne asemănam cu niște păsări în colivie și nu avem idee despre vastitatea spațiului de afara. Credințele limitative și certitudinile eronate ne împiedică să realizăm că suntem unici, valoroși, capabili, pentru că „mintea este propriul ei loc și în ea însăși poate face rai din iad și iad din rai”.
Nu scriu aici cu gândul de a salva omenirea, nu citesc nici pentru a găsi soluții la probleme complexe, ci de a mă salva pe mine însămi și de a mă aduce pe mine înapoi la mine, cine altcineva ar putea să o facă…
Virginia Satir scrie că pentru a evita conflictele cu cei din jur, oamenii au fost învățați să îi iubească pe ceilalți în loc să se iubească pe ei înșiși si lasă întrebarea „dacă un om nu se iubește pe sine cum va ști să îi iubească pe ceilalți?” Ea face distincția între iubirea de sine și egoism, cele două nu sunt sinonime, iubirea de sine fiind o modalitate de a-ți declara propria valoare. Când te simți valoros, îi iubești și pe ceilalți. Când ai probleme interioare și nu ești bine cu tine, sentimentele pentru lumea exterioară sunt invidia și frica.
Bazele sănătoase pentru socializare ale viitorul adult pot fi puse mai ales în socializarea primară, de către familie, în cazul în care aceasta este una funcțională, în care respectul primează. De la valori, credințe, la capacitatea de a caută soluții când apar probleme, de la practicarea recunoștinței la respectul față de ceilalți și față de natură, toate acestea pot fi insuflate copilului încă de la început. Există două tipuri de durere: cea provocată de recunoașterea problemelor și cea provocată de reproșuri, prima nu poate fi evitată, a doua poate fi evitată. Decât să rămânem în suferință, ne putem focusa pe soluții, astfel că schimbăm ceea ce se poate schimba și căutăm soluții să învățăm să trăim cu situațiile pe care nu le putem schimba.
Părinții conștienți lucrează cu ei înșiși, ca să își ajute copiii să se dezvolte sănătos. Copiii nu sunt răi în mod intenționat, când se poartă în mod distructiv s-a produs o neînțelegere și stima de sine a scăzut. Oamenii sunt receptivi și învață când au o părere bună despre propria persoană și când simt că și ceilalți îi prețuiesc, prin urmare ca adult nu e necesar să reacționezi agresiv la comportamentele distructive sau într-un mod care ar face copilul să se simtă devalorizat. Când un om nu se prețuiește pe sine, așteptă ca ceilalți sa ii dea valoare și urmarea este un șir lung de manipulări cu consecințe negative, situații de evitat, dar la ordinea zilei în cultura noastră. În socializarea secundară, la școală, unde copilul adaugă conținuturi noi peste cele primite de la familie, poate întâmpina dificultăți dacă baza nu e solidă. Dacă în familie se pune preț pe educație, pe asimilarea de cunoștințe, copilul va face o prioritate din școală, va continua să caute creșterea și dezvoltarea sa. Apoi dacă baza de acasă e solidă, adaptarea va fi mai ușoară în socializarea secundară și în cea terțiară, pentru că nu te vei lăsă influențat nici de grupul de fumători, nici de cel de nemulțumiți și principiile tale solide își vor face simțită prezența în ciuda zgomotului asurzitor făcut de zona socială.
Sunt încă multe medii în țara noastră în care formarea continuă, ca formă a socializării terțiare nu a ajuns și acesta e un fapt trist, mai ales pentru partea de creștere și dezvoltare, pentru că oamenii rămân prinși în nefericire și victimizare, în „celălalt este responsabil pentru ce mi se întâmplă mie”, „eu sunt bun, lumea e rea”… Educația este singura care ne poate salva.
Observându-mă pe mine am înțeles că nu putem obține pace în lumea exterioară, până nu facem pace cu propria persoană. Cât este de necesar să căutăm să ne înțelegem reacțiile, durerile, tristețile, bucuriile! Am mai aflat că pentru vindecare este necesar să devin ceea ce eu sunt cu adevărat și să mă eliberez de ceea ce alții au dorit ca eu să fiu. Schimbarea începe în momentul în care aflăm și știm ceva, dar ea are loc concret în momentul în care punem în practică ceea ce știm.
