O căsnicie fericită nu înseamnă absența conflictului, ci mai degrabă fericirea și durabilitatea unui cuplu se bazează pe capacitatea, abilitatea de a-și rezolva conflictele, care sunt inevitabile atunci când oamenii petrec mai mult timp împreună. 

Dr. John Gotman  scrie că nu toate cuplurile stabile își rezolvă conflictele în aceeași manieră și identifica trei stiluri diferite de rezolvare a problemelor, în care tind să se încadreze căsniciile sănătoase. Mariajul validant presupune compromisuri și cooperare cu calm pentru rezolvarea problemelor, în funcție de cum apar. Într-un mariaj evitant, partenerii acceptă să fie în dezacord, însă se confrunta rar frontal. Un mariajul volatil presupune dispute aprinse și conflicte care apar des. Aceste tipuri de mariaje pot fi stabile și de bun augur pentru viitorul cuplu.

Mariajul validant este cel care se apropie de mariajul ideal, partenerii sunt buni comunicatori, au capacitatea de a discuta cu calm și relaxare și un subiect dificil, au abilitatea de a asculta și înțelege emoțiile celuilalt. Când exprimă păreri diferite ei utilizează cuvinte aprobatoare – înțeleg – ascultătorul oglindește expresiile faciale ale emițătorului. Aceste cupluri își aleg bătăliile cu chibzuință. Răbufnirile care ies la suprafață ocazional par discuții constructive, de rezolvare a problemelor. Ei negociază un compromis cu care sa fie amândoi împăcați.

Tiparul conversațional în aceste cupluri este validare- persuasiune – compromis.

Acești parteneri par sa fie buni prieteni, care pun accentul pe împreună în căsnicie mai presus de scopurile și valorile individuale. Calitățile prețuite de ei sunt: comunicarea, receptivitatea, iubirea, afecțiunea manifestată, timpul petrecut împreună și interesul față de celălalt.

Cuplurile volatile par să găsească bucurie în a se necăji în gluma unul pe altul. Partenerii își cenzurează puțin gândurile și sunt foarte onești. Acest aranjament nu lasă nezgândărita nicio rana. Necesită un permanent efort de echilibrare, dar dacă se țin strâns unul de celălalt au șanse de a trăi împreună mulți ani cu bucurie. 

În cuplul cu stil evitant, nu pare ca se întâmplă multe lucruri, ei doar își spun nemulțumirile, evitând conflictele și nu caută să le rezolve. Partenerii evitați reafirmă ceea ce iubesc în mariajul lor, pun accent pe aspectele pozitive și se resemnează cu celelalte. Între ei există un nivel scăzut de apropiere și interacțiune. Au o viață pașnică și agreabilă. Însingurarea este una dintre problemele care pot să apară în timp, deoarece apare senzația că celălalt nu-l înțelege și nu-l cunoaște cu adevărat.

Cuplurile volatile ar putea învață cum să ignore conflictele majore, iar cele evitante cum să facă eficient compromisuri. Soțul și soția trebuie să conlucreze la uniunea lor, pentru a păstra iubirea vie. Aceste cupluri au o prognoza bună, ele ilustrează adaptări sănătoase la o viață trăită alături de alt om. 

Modalități prin care aceste cupluri își pot face căsniciile cu mai multe emoții pozitive:

  • Dovedește interes – ascultă implicat și receptiv, cu aprobări din cap, priviri directe
  • Manifesta afecțiune – gesturi tăcute de tandrețe, exprimarea verbală a sentimentelor
  • Arată ca îți pasă – acte de grija față de partener/ă, îi aduci flori, suni să vezi cum se simte.
  • Rostește aprecieri favorabile – remarci laudative
  • Exprimă-ți grija – fii un sprijin când e trist/ă, verbalizează preocuparea, nu deveni defensiv
  • Comunica empatic – rezonanță emoțională
  • Exersează acceptarea – îi respecți părerea, accepți toate emoțiile care ies la suprafață, asculți. 

Abundența dovezilor de iubire si respect sunt ingrediente conjugale de baza pentru un parteneriat de cursa lunga. 

Ca și oceanele, o relație intimă este un ecosistem a cărui sănătate depinde de schimburile emoționale dintre parteneri. Dacă schimburile sunt echilibrate iubirea prosperă. În ecologia mariajului o anumita doza de negativitate e necesara pentru ca o uniune sa prospere. O doza de conflict e necesară pentru a ajuta cuplurile să elimine din interiorul lor demersuri care le-ar face rău pe termen lung. Negativitatea e un prădător în sistemul conjugal, prea multă și mariajul e distrus. Când energia negativă dintr-un cuplu include încăpățânare, dispreț, atitudine defensivă sau închidere în sine, efectele asupra mariajului pot fi devastatoare. 

Cei patru călăreți ai Apocalipsei

Toate familiile fericite sunt la fel; fiecare familie nefericită e nefericită în felul ei” din romanul „Anna Karenina” În realitate, căsniciile nefericite seamănă una cu alta, în aspectele esențiale. 

De la cel mai puțin periculos la cel mai riscant, iată comportamente care dacă devin adânc înrădăcinate distrug mariajul: critica, disprețul, defensiva și împietrirea

Critica presupune să ataci personalitatea sau caracterul altei persoane, învinuindu-l în loc să punem în discuție un anumit comportament.

Plângerea este o activitate benefică care are loc într-un cuplu, dar critica este la un pas distanță. Exprimarea furiei și a dezacordului, deși nu aduce emoții plăcute, face un mariaj puternic pe termen lung. Plângerile încep cu „eu”, iar criticile cu „tu”. Critica îl face pe partener să devină defensiv. Plângerile sunt punctuale, iar criticile au tendința de a fi generalizări („tu niciodată”, „tu întotdeauna”).

Disprețul aduce cu el intenția de a insulta și abuzul psihologic față de partener. Aici pot să intre insultele, batjocura, umorul ostil. Ca să neutralizăm disprețul, trebuie să nu mai privim certurile cu partenerul ca pe o metoda de răzbunare. Relația poate deveni mai bună dacă adresăm partenerului nemulțumiri concrete și dacă exprimăm o doza rezonabilă de prețuire față de persoana lui.

Defensiva presupune negarea responsabilității, căutarea scuzelor, respingerea presupunerilor, plângerea încrucișată, bumerangul, repetiția punctului de vedere fără sa înțelegem perspectiva partenerului, smiorcăiala și din limbajul trupului: zâmbet fals, balansul de pe un picior pe altul, încrucișarea brațelor peste piept. Pentru a sparge tiparul de atitudine defensivă este necesar să nu mai consideram cuvintele partenerului drept un atac, ci o informație ferm exprimată.

Împietrirea transmite distanțare înghețată și atitudine pietrificată, nu dezaprobare. Dacă se instalează într-o relație este necesar efort și căutare profundă emoțională, ca sa fie salvat acest mariaj.

  • Brown, B., (2016). Curajul de a fi vulnerabil,București, Editura Curtea Veche
  • Gottman, J. (2018). Căsnicia, pe roate sau pe butuci?, Editura Pagina de Psihologie

Adaugă un comentariu