Tulburările de anxietate includ anxietatea de separare, fobia sociala, tulburarea de anxietate generalizata și tulburarea obsesiv compulsivă. 

Copiii trăiesc anxietatea în moduri diferite, în timp ce unii pot părea fericiți în exterior, se luptă cu anxietăți care îi afectează intermitent, alții au simptome precum: gânduri înfricoșătoare, îngrijorări nerealiste și catastrofice, temeri, spaime, simptome fizice precum dureri de stomac, amețeli, blocaje de respirație, privire încețoșată.

La primele simptome anxietatea poate fi confundata cu mici devieri de comportament, atenție încredere, reziliență, probleme de sănătate fizică.

Anxietatea netratată se agravează în timp, nu dispare, iar îngrijorarea este o trăsătură comună a tuturor formelor de anxietate. Împiedica concentrarea atenției, iar procesul de învățare are de suferit.

Gândurile ne copleșesc și pe noi ca adulți, iar copii mici nu au dezvoltată capacitatea de a-și observa conținutul gândurilor. Copiii își dezvolta capacitatea de a-și observa gândurile și de a împărtăși conținutul lor când sunt elevi, începând cu clasa a II-a.  Observarea este primul pas, abilitățile cognitive necesare pentru a face față gândurilor dificile se dezvoltă și mai târziu.

Pe la vârsta de 8 ani copiii nu prea au mult control asupra gândurilor personale. După vârsta de 13 ani știu că aceste gânduri vin și pleacă indiferent de voința lor și că nu mereu au cv de spus în privința conținutului acestora. Sfatul „nu te îngrijora” nu este de folos copiilor, acesta presupune ca cei mici să-și controleze gândurile, fapt pe care știm că nu-l pot face.

Dansul anxietății

Dr. Chris McCurry, specialist în lucrul cu copii și adolescenți folosește modelul ABCD*, care reprezintă coordonarea a trei mișcări importante: factorii activatori, comportamentele și consecințele.

Factorii activatori. Împrejurarea dificilă, numit și eveniment declanșator.

Pentru un copil are suferă de anxietate de separare poate fi momentul în care își ia rămas bun de la părintele care îl lasă la școală dimineața.

Comportamentul. Copiii își exprimă anxietatea prin intermediul comportamentului – exteriorizarea sentimentelor lui. În cazul separării de părinte: crize de plâns, dureri de stomac.

Consecințele se referă la tot ce simți, gândești tu, ca părinte. Părinții copiilor anxioși se simt adesea îngrijorați, supărați, frustrați, furioși etc.

Dansul. Ia naștere când încerci să faci orice este necesar pentru a pune capăt anxietății copilului prin îndepărtarea împrejurărilor dificile. În cazul anxietății de separare include luarea în brațe, calmarea, îl duci acasă să-l liniștiți pe deplin. Acest dans devine un tipar de acțiune.

Daca părintele observă anxietatea copilului și alege să i se alăture în starea trăita de el, îl învață să facă la fel. În schimb acceptarea emoțiilor prezente, fără nevoia de a rezolva problema sa de a se înveseli, este eficientă. Noi avem capacitatea de a tolera disconfortul, avem aceasta abilitate.

Dacă îi învățăm pe copii să-și identifice, să își numească și să-și înțeleagă emoțiile și dacă le suntem aproape când își spun lor „sunt anxios”- aceste emoții își pierd din intensitate.  

Evitarea perpetuează anxietatea și îi privează pe copiii anxioși de activități care le-ar plăcea. Evitarea rezolva problema anxietății pe termen scurt, dar împiedică menținerea unei bune sănătăți mintale pe termen lung. Părinții stresați interacționează cu copiii lor cu mai puțină căldură, sensibilitate și afecțiune.

Când o persoană suferă de tulburarea de anxietate, starea de disconfort persistă și după dispariția împrejurării care a creat-o.

Copiii anxioși trebuie sa învețe și să înțeleagă ce se petrece în creierul lor, astfel să:

1. recunoască simptomele
2. să recunoască cauza anxietății
3. înțeleagă cum gândesc, simt
4. perceapă anxietatea ca pe o alarma falsă
5. aibă compasiune pentru ei înșiși
6. se simt suficient de puternici pentru a îndepărta anxietatea
7. se dezvoltă armonios

Scurt ghid al anxietăților și temerilor normale ale copiilor și adolescenților din timpul etapelor de dezvoltare.

Temeri și anxietăți în procesul de dezvoltare:

0-6 luni	teama de a pierde contactul fizic cu îngrijitorul, stimuli care ies în evidență
6-8 luni	timiditatea, frica de străini
12-18 luni	anxietatea de separare
0-2 ani	zgomote puternice, mișcări bruște, furtuni, aspiratoare
2-3 ani	teama de tunete si fulgere, foc, apa, întuneric, coșmaruri
3-4 ani	zgomote înfricoșătoare, fantome, monștri sub pat, frica de întuneric, de a sta singur în pat
4-6 ani	teama de moarte
5-6 ani	teama de a fi separat de un părinte, de a fi singur, de a se pierde, de coșmaruri
5-7 ani	teama de ființe specifice, frica de microbi sau de a se îmbolnăvi grav, teama de dezastre naturale, anxietate școlară, anxietate legata de diverse performanțe
7-11 ani	teama de a sta singur acasă, să nu se întâmple ceva cu oamenii dragi, animalele de casa; teama de a fi respins sau judecat greșit de egali
12-17ani Adolescența	teama de respingere din partea egalilor, teama legata de ceea ce cred egali despre el, teama ca nu cumva cineva drag sa se îmbolnăvească sau sa moara, frici legate de performanta școlară.

Factori de risc pentru dezvoltarea unei tulburări de anxietate.

• factori genetici – nivelul general de emoționalitate, modul de răspuns emoțional la stimuli și situații este moștenit genetic. Cu cât gradul de emoționalitate este mai crescut cu atât cresc șansele pentru dezvoltarea unei tulburări de anxietate.
• stilul parental – copiii ai căror părinți sunt hiperprotectivi și care manifestă un grad de control ridicat sunt mai predispuși la tulburarea de anxietate.
• factori cognitivi – mai multe gânduri referitoare la pericole și amenințări.
• factori comportamentali – comportamente caracterizate de evitare.

Este important să știm din timp cum să reacționăm în momentul în care un copil intra în panică, are un atac de anxietate. 

Planul de răspuns în situații de anxietate:

RECUNOAȘTEREA	Identifică semnele anxietății: furie, plânsete, evitare
VALIDAREA	Validarea sentimentelor: Afirmații de tip: Aha; Oglindirea răspunsurilor; Elaborarea unui vocabular adecvat
RESPIRAȚIA	Respirația adânca și lentă: afirmații care să ajute la calmare „hai sa respirăm de trei ori cât mai profund
ATENȚIA	Concentrarea atenției asupra prezentului: folosirea simțurilor pentru a distrage atenția „ce poți vedea, auzi, atinge?”; Mișcarea, plimbarea
ACȚIUNEA	Acțiuni semnificative: care sunt telurile importante, reluarea unei acțiuni care a avut succes

Metode pentru gestionarea anxietății:

Introspecția– 

Pentru a-și controla anxietatea copii trebuie să o recunoască, copiii cu inteligența emoțională fiind capabili să identifice mai multe emoții, mai intense. Următorul pas este să-și numească sentimentele. Apoi trebuie încurajați să le conecteze cu un eveniment, o situație sau o persoană, care probabil le-a provocat. Este necesar să le formăm copiilor abilitatea de a fi prezenți în mod conștient, metoda ce se poate învăța de la vârsta de 5 ani.

Emoțiile ne furnizează informații importante despre noi înșine, ele nu sunt bune, nici rele; suntem oamenii și simțim o gamă largă de emoții în fiecare zi. Este mai util sa ne considerăm emoțiile ca fiind plăcute sau neplăcute. 

Anxietatea, teama, îngrijorarea, irascibilitatea sunt considerate emoții neplăcute, dar cu toții le trăim și nu ne este benefic să le evităm. Este important sa le recunoaștem și să nu ne lăsăm dezabilitați de ele. Copiii pot avea un jurnal, scrisul permite reflecția și își dezvoltă vocabularul emoțional.

Copiii trebuie încurajați să spună „mă simt furios/nefericit/entuziasmat în loc de „eu sunt furios/ entuziasmat” (această variantă indică o stare care durează mai mult, în timp ce prima variantă semnalează o emoție care trece). 

Emoții	Trecătoare; Vin și pleacă; Caracter trecător
Dispoziții afective	Persistă în timp; Nu sunt ușor de modificat

Respirația profundă

Mindfulnessul – formă de meditație care folosește simțurile ca porți prin care să intre în conștiință momentul actual, ajută copii să-și mențină atenția concentrată asupra momentului prezent și dezactivează reacția luptă sau fugi. Dacă părinții reacționează cu calm la situațiile stresante, dacă sunt atenți și raționali, copiii vor învața și ei această strategie.

Mișcarea – exercițiile fizice și mișcarea sunt legate de starea de bine și de menținerea sănătății psihice a omului. Mișcarea ajută la un somn mai bun, crește producția de endorfine ( substanțe pozitive determină starea de bine și reduc senzația de durere) și reduce anxietatea.

Stilul de viață și factori care reduc anxietatea.

• Somnul
• Hrană sănătoasă
• Joaca și mișcarea
• Activitățile de voluntariat (impact, conexiune, empatie)
• Timpul petrecut în natură
• Stabilirea clară a propriilor valori
• Relațiile sănătoase

Legătura dintre sănătatea sistemului digestiv și sănătatea mintală.

Există studii în care s-au descoperit asocieri între profilul microbiomului și tulburările clinice de dispoziție, precum tulburarea de anxietate generalizată.

Copiii care au episoade de anxietate au niveluri ridicate de adrenalina (creierul este ținut în alerta) și niveluri scăzute de GABA (acid gama-aminobutiric), care are efect de calmare a creierului. Aceste dezechilibre creează condiții cerebrale care favorizează anxietatea și frica, astfel copii nu se relaxează, au stare de îngrijorare și nervozitate.

Microbiomul intestinelor este alcătuit din miliarde de bacterii care acționează ca un zid de apărare împotriva virusurilor și mențin sistemul digestiv curat, astfel permite celulelor nervoase să producă serotonina și alți neurotransmițători, precum GABA care susțin reglarea funcționării cerebrale. Serotonina, hormonul fericirii care reglează starea de calm are cel mai mare impact asupra sănătății mintale.

Aproximativ 90% din serotonina necesară pentru funcționarea mintală optimă este produsă de celulele nervoase din intestine. Dacă aici bacteriile sunt din cele bune, va exista serotonină suficientă care ajută creierul să funcționeze eficient și facilitează semnalele biochimice de pe axa creier-sistem digestiv. Aceasta din urmă are nevoie de bacterii bune pentru a se menține sănătos. Produsele pe care le consumăm afectează direct producția de bacterii, are efect asupra sănătății mintale și asupra modului în care gestionăm stresul.

Dietele bogate în zahăr perturba producția de serotonina, GABA și alți hormoni necesari pentru funcționarea sănătoasă a creierului.

Sunt copii anxioși care au nevoie de ajutor profesional în a-și gestiona anxietatea. Diagnosticul și vârsta copilului determina cel mai potrivit specialist din domeniul sănătății mintale pentru el: psihologi, consilieri, medici generaliști, terapeuți ocupaționali sau psihiatri.

Psihologii folosesc două abordări eficiente pentru tratamentul copiilor anxioșii – terapia cognitiv comportamentala și terapia prin acceptare si angajament. Terapia prin acceptare și angajament combină elemente din terapia cognitiv comportamentală cu mindfulness, tehnici de acceptare, valori, compasiune, observație. 

Terapia cognitiv comportamentală.

TCC – abordează modul în care copiii, gândesc, simt și acționează.

Ideea esențială este că gândurile și acțiunile ne influențează starea emoțională.

Modul în care gândește copilul îi influențează emoțiile și comportamentele. Copilul anxios își imaginează cum va fi la școală când va trebui să răspundă la test (gând), va începe să simtă un nod în stomac, stres (emoție) și va dori să nu se prezinte la școală în ziua examinării (comportament). Expunerea și pregătirea reacției în diverse situații este o tehnica importantă în TCC.

Terapia prin acceptare și angajament (ACT) presupune schimbarea relației cu propria gândire, schimbarea relației cu emoțiile tale și trăirea vieții în prezent.

Scopul ACT este să schimbe să schimbe relația persoanei cu gândurile și emoțiile sale în așa fel încât să nu le mai considere simptome, ci doar evenimente neplăcute care vin și pleacă. Scopul este de a avea o viață bogată, plină, colorată și încărcată de sens. Prin această terapie putem să reducem intensitatea anxietății și să o acceptăm ca partener de drum.

Principiile ACT susțin flexibilitatea psihologică – abilitatea de a rămâne în momentul prezent și de a acționa în conformitate cu valorile în care crezi.

Această abordare îi învață pe copii să-și observe gândurile și să relaționeze cu ele în alt fel: observându-le, dar detașându-se de ele. Este important să acționăm în acord cu valorile noastre, gândurile și emoțiile vin și pleacă.

Două obiective principale:

1. angajamentul și acțiunea necesară pentru a trăi conform valorilor pe care le prețuim.

2. încurajarea de a ne accepta gândurile și emoțiile nedorite, ale căror apariție și dispariție nu poate fi controlată.

ACT îi ajută pe copii să-și dezvolte abilitatea de a-și accepta gândurile și emoțiile cu compasiune față de ei înșiși și de alții, să știe ce  contează cu adevărat pentru ei, iar acțiunile lor să fie în direcția pe care și-o doresc cu adevărat.

Bibliografie:

1. Brown, B., „Curajul de a fi vulnerabil. Schimbă felul în care trăiești, iubești, educi și conduci”, 2019, Editura Curtea Veche
2. Grose, M., Dr.Richardson,J., „Copii Anxioși, de la anxietate la reziliență”, 2022, Editura Curtea Veche
3. Rapee R.M.,  Wignall A., „Tratamentul anxietății la copii și adolescenți”, 2020,  Editura Asociația de științe cognitive din Romania