Nivelul scăzut de agreabilitate și conștiinciozitate sunt corelate, în general, cu infidelitatea în relație (Schmitt, 2004). În diferite studii și contexte culturale, nivelul scăzut de agreabilitate și conștiinciozitate este asociat constant cu un risc crescut de infidelitate. Indivizii care sunt mai puțin cooperanți, mai ostili sunt mai predispuși la a comite infidelitate (Schmitt, 2004). Au fost identificate diferențe de personalitate între persoanele care nu au comportamente infidele și cei care înșală. Diferențe semnificative s-au evidențiat la maniera în care infidelii și fidelii s-au perceput pe sine și pe partenerii lor, infidelii ilustrând un nivel mai scăzut de agreabilitate și conștiinciozitate (Orzeck și Lung, 2005). În cuplu, atât trăsăturile unui individ, cât și cele ale partenerului său pot anticipa infidelitatea. Extraversia și neuroticismul partenerului sunt corelate cu un risc crescut de infidelitate, indiferent de gradul de satisfacție conjugală (Altgelt et al., 2018). Extraversia ridicată în rândul soțiilor și nivelul ridicat de neuroticism sau extraversie în cazul partenerilor au fost corelate cu un risc crescut de infidelitate, indiferent de nivelul de satisfacție conjugală (Altgelt et al., 2018). Trăsăturile de personalitate ale ambilor parteneri pot influența probabilitatea de infidelitate, sugerând faptul că extraversia și neuroticismul unui partener cresc riscul de infidelitate a oricărui partener (Altgelt et al., 2018).

Extraversia – alături de alte trăsături de personalitate – poate anticipa motivații asociate cu infidelitatea, inclusiv insatisfacția și neglijarea. Persoanele cu un nivel ridicat de Extraversie pot fi mai predispuse să caute experiențe sexuale noi sau să reacționeze la sentimentele de neglijare sau insatisfacție în relație prin comiterea actelor de infidelitate. (Barta și Kiene, 2005).

Rolul personalității în anticiparea infidelității este complex și influențat de diverși factori contextuali precum satisfacția în relație, personalitatea partenerului și mediul sociocultural. Acest lucru indică faptul că, deși trăsăturile de personalitate ilustrează o oarecare valență predictivă, ele trebuie luate în considerare împreună cu alți factori pentru a le înțelege pe deplin impactul asupra comportamentelor de infidelitate (Haseli et al., 2019).

Cercetările au analizat și modele alternative în completarea lui Big Five, precum Triada Întunecată (narcisism, machiavelism și psihopatie), care oferă informații suplimentare despre trăsăturile de personalitate care pot predispune indivizii la infidelitate. Aceste trăsături pot adesea anticipa infidelitatea mai precis decât unele trăsături detaliate în modelul Big Five (Sevi, Urganci și Sakman, 2020). Psihopatia a fost identificată ca un predictor semnificativ atât al atitudinilor, cât și al comportamentelor de infidelitate, indicând o legătură puternică între această trăsătură de personalitate întunecată și predispoziția spre infidelitate (Sevi et al., 2020).

Studii anterioare privind relația dintre trăsăturile de personalitate și infidelitate.

Principala direcție de cercetare a studiului publicat de David C. Atkins, D. Baucom și N. Jacobson în 2001 și intitulat „Understanding infidelity: corelates in a national random sample” [RO: Înțelegerea infidelității: corelațiile identificate la nivelul unui eșantion național aleatoriu] constă în identificarea și analizarea factorilor asociați cu apariția infidelității și a sexului extraconjugal în mariaj. Studiul a concluzionat că factori precum divorțul anterior, nivelul de educație, vârsta la prima căsătorie, venitul și statutul pe piața muncii au influențat semnificativ riscul de infidelitate. Prin identificarea unor predictori specifici precum istoricul divorțului, nivelul de educație, vârsta la prima căsătorie, veniturile sau statutul pe piața muncii, studiul subliniază faptul că infidelitatea nu poate fi atribuită unei singure cauze. Interacțiunile semnificative identificate între variabile precum vârsta și genul, satisfacția conjugală și comportamentul religios, divorțul anterior și nivelul de educație ilustrează și mai clar natura multidimensională a infidelității. Rezultatele oferă, totodată, informații de natură practică pentru terapeuți și consilieri, subliniind importanța abordării acestor factori diverși în prevenirea și tratarea infidelității în relațiile conjugale. Infidelitatea apare într-un procent semnificativ de relații, unele studii sugerând că bărbații și femeile pot raporta rate similare de infidelitate atunci când sunt luate în calcul definiții mai generale. Factori precum vârsta, educația, venitul și insatisfacția conjugală au fost identificați ca predictori ai infidelității. Descoperirea unei aventuri poate genera o serie de rezultate negative, inclusiv divorț, conflicte serioase, violență domestică, depresie, anxietate și scăderea gradului de satisfacție în relație. Gravitatea acestor consecințe poate fi influențată de factori individuali precum stima de sine, un nivel mai ridicat, în acest sens, putând servi ca factor de protecție împotriva stresului și a provocărilor de sănătate mintală generate de infidelitate. Riscul de a comite adulter este influențat de o gamă de factori, incluzând datele demografice personale precum educația și vârsta la prima căsătorie, factori economici precum venitul, dar și dinamica relațională precum divorțurile anterioare. Asocierea între vârstă și gen indică faptul că factorii de risc pentru infidelitate se pot manifesta diferit în funcție de sexe. Satisfacția conjugală asociată cu comportamente religioase sugerează că mulțumirea personală și spirituală profundă poate diminua riscul de infidelitate. Interacțiunea între nivelul de educație și experiențele anterioare de divorț indică faptul că acești factori pot exercita prin asociere un efect agravat asupra riscului de infidelitate. Recunoscând natura comună și complexă a infidelității, studiul sugerează faptul că infidelitatea ar trebui abordată ca o problemă cu mai multe fațete atât în mediul de cercetare, cât și în mediul terapeutic, luând în considerare diversele influențe și interacțiunile lor (Atkins, Baucom și Jacobson, 2001). 

Publicat de D. Schmitt în 2004, studiul intitulat „The Big Five related to risky sexual behaviour across 10 world regions: differential personality associations of sexual promiscuity and relationship infidelity” [RO: „Trăsăturile Big Five și comportamentul sexual riscant în 10 regiuni ale lumii: asociații diferențiale de personalitate ale promiscuității sexuale și infidelității în relație”] analizează relația dintre trăsăturile de personalitate Big Five și comportamentele sexuale riscante precum infidelitatea, în diverse contexte culturale. Această cercetare implică 16362 de participanți din 52 de națiuni. Studiul analizează măsura în care trăsăturile de personalitate sunt corelate cu promiscuitatea sexuală și infidelitatea în relație. Cercetarea evaluează impactul trăsăturilor de personalitate Big Five (deschidere, conștiinciozitate, extraversie, agreabilitate, neuroticism) asupra acestor comportamente sexuale. A fost identificată o legătură universală între nivelul scăzut de agreabilitate și conștiinciozitate și riscul crescut de a comite infidelitate în relație. 

Publicat de Altgelt și colaboratorii săi în 2018, studiul intitulat „Who is sexually faithful? Own and partner personality traits as predictors of infidelity” [RO: Cine este fidel din punct de vedere sexual? Trăsăturile de personalitate proprii și ale partenerului ca predictori ai infidelității] oferă o analiză detaliată a rolului trăsăturilor de personalitate ale individului și ale partenerului în anticiparea infidelității în relație, în special în rândul cuplurilor proaspăt căsătorite pe o perioadă de trei ani. Studiul a analizat impactul trăsăturilor de personalitate propuse de modelul Big Five (extraversie, agreabilitate, conștiinciozitate, neuroticism, deschidere) și al narcisismului asupra riscului de infidelitate. A fost evidențiat, în acest sens, rolul extraversiei și neuroticismului. Studiul a luat în considerare trăsăturile de personalitate ale partenerului și impactul acestora asupra riscului de infidelitate în relație. Rezultatele au indicat faptul că atât soțiile cu nivel ridicat de extraversie, precum și soții și soțiile cu parteneri cu nivel ridicat de neuroticism sau extraversie au prezentat un risc crescut de a comite acte de infidelitate. Trebuie menționat faptul că soții cu partenere cu un nivel ridicat de narcisism au fost mai predispuși la a comite infidelitate, deși acest efect nu a fost semnificativ atunci când satisfacția conjugală a fost controlată. S-a constatat că indivizii cu un nivel ridicat de extraversie și cei cu parteneri cu un nivel ridicat de neuroticism sau extraversie sunt mai predispuși la acte de infidelitate, indiferent de gradul de satisfacție conjugală. Aceste rezultate evidențiază necesitatea unei abordări diadice în consilierea și cercetarea relației de cuplu, în care personalitățile ambilor parteneri sunt luate în considerare în înțelegerea provocărilor din cadrul relației, precum infidelitatea. 

Isma și Turnip publică în 2019 studiul intitulat „Personality Traits and Marital Satisfaction in Predicting Couples’ Attitudes Toward Infidelity” [RO: Trăsăturile de Personalitate și Satisfacția Conjugală în Anticiparea Atitudinilor Cuplurilor Față de Infidelitate]. Studiul a fost centrat asupra modului în care trăsăturile de personalitate specifice modelului Big Five, în special conștiinciozitatea și neuroticismul, se corelează cu atitudinile față de infidelitate. Pe lângă trăsăturile de personalitate, satisfacția conjugală a fost evaluată pentru a înțelege interacțiunea acesteia cu personalitatea în modelarea atitudinilor față de infidelitate. S-a constatat faptul că nivelul conștiinciozității este corelat negativ cu atitudinile favorabile față de infidelitate, ceea ce sugerează că indivizii cu conștiinciozitate mai ridicată tind să perceapă infidelitatea negativ. Pe de altă parte, nivelul mai ridicat de neuroticism a fost asociat cu atitudini pozitive față de infidelitate. 

Orzeck și Lung publică în 2005 studiul intitulat „Big-five personality differences of cheaters and non-cheaters” [RO: Diferențele relaționate cu trăsăturile de personalitate din modelul Big Five între infideli și fideli]. Acest studiu evidențiază rolul semnificativ pe care trăsăturile de personalitate și calitatea relațiilor conjugale îl joacă în modelarea atitudinilor față de infidelitate, sugerând o abordare nuanțată a înțelegerii dinamicii conjugale. Studiul a analizat diferențele asociate cu trăsăturile de personalitate Big Five între indivizii care au comis acte infidelitate și cei fideli. Participanții au completat chestionare vizând propriile trăsături de personalitate, precum și pe cele ale partenerilor lor, oferind informații generate atât de auto-raportare, cât și de rapoartele partenerilor. Rezultatele au evidențiat faptul că infidelii au obținut de obicei scoruri mai mari la extraversie și mai mici la conștiinciozitate, comparativ cu fidelii. Acest lucru sugerează că indivizii mai extravertiți ar putea fi mai predispuși la infidelitate, posibil pe fondul unei sociabilități mai mari și al apariției oportunităților de infidelitate. Studiul a implicat 104 voluntari care au completat un chestionar despre trăsăturile de personalitate proprii, precum și despre cele ale partenerilor, generând date pentru 208 persoane (45 de bărbați și 59 de femei). Participanții s-au evaluat atât pe ei înșiși, cât și pe partenerii lor, din perspectiva modelului Big Five. Această metodă de autoevaluare și de evaluare a partenerului a oferit informații despre modul în care indivizii se percep pe ei înșiși și despre cum sunt percepuți de partenerii lor în contextul monogamiei și al infidelității. Infidelii au prezentat un profil de personalitate distinct în comparație cu fidelii aplicabil celor cinci dimensiuni fundamentale de personalitate – extraversie, agreabilitate, conștiinciozitate, neuroticism și deschidere. Aceste diferențe au fost semnificative din punct de vedere statistic, indicând faptul că personalitatea poate influența riscul de infidelitate. Studiul a identificat, de asemenea, diferențe în modul în care infidelii și fidelii se percep pe sine și pe parteneri. Acest lucru sugerează faptul că percepția de sine și percepția relațiilor apropiate pot influența comportamentele de infidelitate. Nivelul mai scăzut de agreabilitate ar putea fi corelat cu un risc crescut de a înșela, o posibilă explicație fiind preocuparea redusă pentru bunăstarea celorlalți. Conștiinciozitatea scăzută poate fi corelată cu infidelitatea, reflectând o lipsă de disciplină sau de control al impulsurilor. În general, infidelii au obținut scoruri mai mici pentru factorii agreabilitate și conștiinciozitate. 

Studiul realizat de Barta și Kiene în 2005 a conchis faptul că motivațiile asociate cu infidelitatea în relațiile heterosexuale sunt influențate într-o mai mare măsură de interacțiunea complexă a trăsăturilor individuale de personalitate și a orientărilor sociosexuale, decât de diferențele bazate pe gen. Cercetările lor au identificat patru motivații distincte – sex, insatisfacție, neglijare și furie – fiecare relaționată cu trăsături de personalitate. Studiul a subliniat faptul că înțelegerea infidelității necesită luarea în considerare a acestor factori motivaționali diverși, care variază semnificativ între indivizi. 

Studiul „Susceptibility to Infidelity in the First Year of Marriage” a lui Buss și Shackelford (1997) prezintă o serie de concluzii care analizează factorii de impact asupra riscului de infidelitate aplicabil cuplurilor proaspăt căsătorite. Studiul identifică trăsăturile de personalitate asociate cu o predispoziție mai ridicată la infidelitate. 

Indivizii cu un nivel scăzut de conștiinciozitate tind să fie mai puțin disciplinați, ceea ce poate spori riscul de infidelitate. Trăsăturile narcisiste, precum egocentrismul, sentimentul de îndreptățire și lipsa empatiei, sunt asociate semnificativ cu un risc crescut de infidelitate.

Cuplurile nemulțumite de relația lor sexuală sunt mai predispuse la comiterea actelor de infidelitate. Nivelul ridicat de conflict, în special pe fondul geloziei, poate anticipa un risc crescut de infidelitate. Studiul analizează conceptul conform căruia diferențele asociate cu valoarea percepută a fiecărui partener pot influența riscul de infidelitate. Partenerii care se percep ca fiind superiori valoric față de soț se pot simți mai justificați sau predispuși să caute relații extraconjugale.

Studiul intitulat „Who cheats? An examination of light and dark personality traits as predictors of infidelity”[RO: Cine înșală? O analiză a trăsăturilor de personalitate luminoase și întunecate ca predictori ai infidelității] analizează modul în care trăsăturile de personalitate din triada întunecată și pozitive din triada luminoasă pot anticipa infidelitatea în relație. Rezultatele principale relevă faptul că psihopatia reprezintă un predictor semnificativ atât al atitudinilor, cât și al comportamentelor de infidelitate, în timp ce kantianismul, o componentă a triadei luminoase, poate anticipa semnificativ atitudinile de infidelitate, dar nu și comportamentele. Kantianismul reprezintă un predictor semnificativ al atitudinilor față de infidelitate. Persoanele cu un nivel ridicat de kantianism sunt predispuse să perceapă negativ infidelitatea și să adere mai mult la normele de exclusivitate ale relațiilor, întrucât prețuiesc valoarea și demnitatea partenerilor lor. (Sevi, Urganci și Sakman, 2020). 

Concluzii privind relația între trăsăturile de personalitate din modelul Big Five și infidelitate. 

Trăsăturile de personalitate Big Five pot fi înțelese ca stiluri motivaționale și, ca atare, oferă o bază solidă pentru construirea unei relatări motivaționale a infidelității. Aceste trăsături sunt neuroticismul, tendința de a experimenta stări afective negative, cum ar fi îngrijorarea și îndoiala de sine; extraversia, tendința de a experimenta stări afective pozitive, cum ar fi fericirea și stima de sine, în special în contexte interpersonale; conștiinciozitatea, tendința de a persevera în sarcini și de a respecta regulile; deschiderea spre experiență, tendința de a se expune la gânduri și senzații noi, neconvenționale sau chiar dificile și provocatoare; și agreabilitatea, tendința de a evita conflictele interpersonale și de a căuta relații armonioase (McCrae și Costa, 1987).

Nivelul scăzut de agreabilitate și conștiinciozitate sunt corelate, în general, cu infidelitatea în relație (Schmitt, 2004). Rolul neuroticismului în infidelitate este complex, unele studii sugerând că nivelul mai ridicat ar putea fi asociat cu un risc crescut de infidelitate, posibil pe fondul strategiilor precare de adaptare în relație. Cu toate acestea, această corelație nu este una simplă și poate fi influențată de diverși factori relaționali (Schmitt, 2004). De asemenea, este posibil ca nevroticii să fie mai puțin capabili să reziste impulsurilor și poftelor lor decât indivizii stabili din punct de vedere emoțional (Trobst și colab., 2002).

            Indivizii cu nivel ridicat de extraversie sunt mai predispuși la acte de infidelitate. Această asociere pare a fi constantă indiferent de satisfacția conjugală, sugerând că extraversia contribuie în mod independent la riscul de infidelitate în relație. Acest efect este observat atât la bărbați, cât și la femei. Extraversia și neuroticismul partenerului sunt corelate cu un risc crescut de infidelitate, indiferent de gradul de satisfacție conjugală (Altgelt et al., 2018).

Indivizii cu un nivel ridicat de neuroticism pot fi mai predispuși să se simtă neglijați sau nemulțumiți în relațiile lor, ceea ce poate genera infidelitate ca formă de gestionare emoțională sau ca răspuns la nevoi emoționale nesatisfăcute. Neuroticismul ridicat și gradul de agreabilitate scăzut prezic infidelitatea motivată de furie, iar neuroticismul ridicat prezice infidelitatea motivată de neglijare, în timp ce extraversia prezice infidelitatea motivată de nemulțumirea față de partener (Barta & Kiene, 2005). În plus, persoanele cu niveluri mai scăzute de conștiinciozitate și agreabilitate raportează mai puțină satisfacție conjugală, ceea ce duce la o probabilitate mai mare de implicare în relații extraconjugale (Shackelford, Besser și Goetz, 2008).

Legătura dintre deschiderea către experiență și infidelitate este mai puțin clară. Unele studii sugerează că persoanele cu un nivel ridicat de deschidere pot avea mai multe șanse de a experimenta infidelitate, posibil pe fondul unei dispoziții de a explora formate alternative de relație. Impactul acestei trăsături asupra infidelității nu este, totuși, la fel de clar, putând fi mediat de contexte situaționale și relaționale specifice (Schmitt, 2004).